Avanport

Un avanport^[1][2] (avant-port^[3] sau port de așteptare^[1]) este un port amenajat în proximitatea portului tradițional, în care condițiile nautice sunt mai bine adaptate primirii navelor moderne. Avanporturile sunt porturi de adâncime, accesibile vaselor cu un pescaj mai mare, au bazine mai largi, care permit o manevrabilitate mai bună, cheuri mai lungi pentru încărcarea, descărcarea și stocarea mărfurilor și suprafețe disponibile pentru construcția de zone industrialo-portuare.

În cazul particular al porturilor amenajate pe căile navigabile interioare (fluvii și râuri navigabile), avanporturile sunt amenajate în aval de portul propriu-zis, deoarece intrarea navelor în bazinul portuar se face dinspre aval, din motive de manevrabilitate. În cazul ecluzelor, avanporturile sunt amenajate atât în aval cât și în amonte de acestea. La majoritatea porturilor maritime, avanportul este constituit din rada portului respectiv.^[4]

Avanporturile sunt în general doar anexe ale porturilor tradiționale, amenajate în cadrul unor politici de extindere spre mare a acestora: este cazul spre exemplu cu Europoort, avanportul Rotterdamului, construit pe Nieuwe Waterweg, sau cu Donges și Saint-Nazaire, avanporturile orașului Nantes din cadrul Port-Atlantique. Alte exemple europene sunt noile terminaluri portuare ale portului Anvers, construite în aval de orașul belgian Anvers, pe cele două maluri ale fluviului Schelde, avanportul Zeebrugge al portului Bruges^[5] sau portul Marseille, cu avanporturi la vest de oraș, în lungul lagunei Étang de Berre și a golfului Fos-sur-Mer.

Avanporturile pot rămâne simple anexe portuare, precum Le Verdon pentru Bordeaux sau Bremerhaven pentru Bremen. Pot, de asemenea, deveni porturi distincte și depăși importanța portului tradițional, așa cum s-a întâmplat cu Le Havre, inițial simplu avanport al Rouenului, devenit între timp portul cel mai important de la gurile Senei.